Va multumesc pentru ca mi-ati fost aproape!
Acum, mai mult ca niciodata, am nevoie de voi.

Afla de ce

A fost aruncată dintr-o mașină pe când avea doar 8 zile din cauza botului deformat, un defect genetic major, care nu i-ar fi permis să devină o bună „mașină de lucru”.

Datorită donațiilor primite în urma unui apel public și a popularității sale pe rețelele de socializare, am reușit să o îngrijim, aceasta câștigând în greutate și prinzând puteri. În curând, Emma va trebui să renunțe la laptele cu care a fost hrănită până acum și să treacă la hrană pentru animale adulte, dar nu va putea să mănânce fără o operație la nivelul maxilarului.

După ce am evaluat situația și riscurile aferente cu o echipă internațională de medici veterinari specialiști, am decis să mergem înainte cu intervenția.

Spre deosebire de cele anunțate, operația nu va fi efectuată la Cluj, la Facultatea de Medicină Veterinară, ci într-o clinică veterinară privată din Transilvania, specializată în cabaline. Am aflat de curând despre această clinică ce ne oferă garanții medicale și sanitare mai mari cu privire la faza de spitalizare. Există și o altă veste bună: dr. Palle Brink, un medic danez care a operat mai mulți cai cu această patologie rară, va zbura în România pentru a coordona operația.

Transferul și spitalizarea Emmei sunt programate în jurul datei de 18 noiembrie.

Am renunțat la ideea ducerii Emmei în străinătate, deoarece acest lucru ar fi obligat-o să rămână în carantină timp de 30 de zile într-un grajd condus de o unitate veterinară publică și nu am fi încredințat-o niciodată pe Emma străinilor, riscând să vedem cum i se deteriorează starea de sănătate sau să fie tratată necorespunzător.

Mânza cântărea 27 kg când a fost găsită, iar astăzi, datorită alăptării grijulii a personalului nostru și a vitaminelor, a ajuns la 104 kg.

Procedura include o perioadă de spitalizare de 45 – 60 de zile. Inutil să spun că Emma va avea nevoie de voi pentru a depăși totul.

Rămâneți cu noi și, mai ales, cu Emma: împreună, îi putem oferi un viitor!

Daca m-ai fi vazut, stiu sigur cs m-ai fi ajutat. Dar tu nu erai acolo cand, dupa doar 8 zile dupa ce am venit pe lume, am inceput sa hoinaresc dezorientata pe niste strazi prea mari pentru mine. Ma numesc Emma si azi vreau sa-ti spun povestea mea.

În urmă cu câteva zile, stăpânul meu s-a hotărât să mă abandoneze crezând că, din cauza botului diform, nu aș fi putut deveni o iapă puternică și sănătoasă, în stare să tragă la căruță.

Aveam doar 8 zile când m-a despărțit de mama mea și m-a încărcat într-un camion împreună cu doi câini pe care îi ținea legați cu lanțul în curte. Ne-a descărcat într-un loc necunoscut, departe de casă, și ne-a abandonat acolo: știu sigur că tu nu ne-ai fi abandonat niciodată!

Prietenii mei, câinii, au fugit să caute mâncare, iar eu am rămas singură. Mi-a fost atât de frică…

Apoi s-au apropiat câteva persoane și o fată chiar a încercat să îmi dea lapte din mână, înțelegând cât îmi era de foame. Mi-am dat seama că persoanele care mă înconjurau purtau o discuție aprinsă pentru că nu știau ce să facă cu mine. Trăgând cu urechea, am auzit că poliția locală vorbea cu un medic, o doamnă, Roxana, de la asociația Save the Dogs, care a decis să vină și să mă ajute: poate poate că voi putea supraviețui!

Roxana și prietenii de la Save the Dogs m-au adus la adăpostul Footprints of Joy, un adevărat paradis, unde mi-au dat un spațiu tot al meu, un pat de paie și o sticlă cu lapte.

Aici m-am împrietenit cu Gregor, un mânz care a trecut prin multe, la fel ca mine, dar care acum a crescut și o duce excelent!

Cazul meu, însă, e puțin mai special: boticul meu strâmb ar putea să îmi creeze probleme în viitor, când voi trece de la hrană lichidă la hrană solidă și va trebui să încep să rumeg; nu știu dacă voi putea să mestec corect furajul.

Viitorul meu este încă foarte nesigur, dar știu că TU și asociația Save the Dogs veți face tot posibilul pentru a mă ajuta să cresc în ciuda acestui handicap care mă face atât de specială.

Emma